Ne agatam cu disperare de amintiri. Fotografiem si filmam cu inversunare aproape tot ce ne inconjoara, temandu-ne ca memoria, candva, ne va trada. Deschidem mai tarziu albumul sau televizorul si uneori gasim alte imagini dacat cele pe care le-am cautat. Si atunci suntem dezamagiti. De ce? Poate pentru ca ni s-a parut amuzant sa apasam un buton, fara sa vedem cu adevarat ce este in fata obiectivului? Poate ne-am multumit cu un zambet teatral, in loc sa cautam lacrima de fericire? Poate ca am incercat sa cuprindem toata lumea, in loc sa cautam sclipirea din picatura de roua? Incerc sa gasesc un raspuns...Fotografiez si filmez cu inversunare aproape tot ce ma inconjoara, cautand ceea ce ochii nu pot vedea… Si cat de multe lucruri sunt ascunse…